Nimic deosebit, m-am
trezit dimineata...am facut o cafea ca sa ma trezesc, un dus revigorant
si am inceput sa ma pregatsc incetul cu incetul sa plec la practica!
Traficul extraordinar, pana si in mica aglomeratie de la unirii de la
ora 7 si 20 a fost bine, am gasit loc sa schimb banda, oameni civilizati
etc. Ajuns la destinatie, am gasit loc de parcare foarte frumos in fata
intrarii, am mai avut timp sa beau o cafeluta inainte de program (cu
putin lapte ca sa nu incep sa ma urc pe pereti). Am ajuns in bucatarie,
toate bune si frumoase, primele 3 ore parca au zburat pe langa
mine...efectiv nu mi-am dat seama ca s-a facut ora 11 si a trebuit sa
merg la masa.
Buun...acum incepe distractia...nu stiu ce s-a intamplat in alea 45 minute de pauza, dar toata ziua mea a fost ca un ou ochi facut intr-o tigaie de copii, intors cu stangacie de un "practicant" (da, bine...nici eu nu sunt tocmai un model de urmat) iar tot galbenusul s-a imprastiat pe toata suprafata, ba chiar a incept sa dea p'afara! Totul a inceput cand a venit momentul sa curatam file`urile de peste: cand trebuia sa le tai, ieseau ba prea drepte, ba prea subtiri, ba prea nush cum...incepusem sa clachez...un dram de noroc am avut insa, cand in nebunia mea de curatat nu stiu cum am agatat un file si am zis ca zburat pe jos...destul de nervos ma uit eu bine, in stanga, in dreapta...ma unde e pestele, ma uit pe tocator...nimic! Bai nene deja nu se mai poate...cand ma sprijin cu mainile de masa disperat ca nu gasesc pestele...il simt...statea frumos lipit de cantul mesei de preparare, cu o nonsalanta demna de invidie; am ramas tampit, uite ca nu m-a parasit norocul de tot!
Dar ce sa vezi, mai duc eu la bun sfarsit 2 trei sarcini pana urmeaza sa toc niste creveti pentru Shrimp Rolls...dai si toaca dai si toaca...pana...hatz...era sa bag si jumate din degetul meu mare, deja alterat acum 2 zile (am reusit sa filetez cu succes buricul degetului cu tot cu 1/5 de unghie, dar ambitia mea nu are limite). Executive Chef`ul (adica al mai mare) cu ochii pe mine urmarindu-ma foarte dezinvolt cum imi fac treaba, vede incidentul...crezand ca vreau sa trag chiulul 10 minute si sa ma alint la cabinetul medical...cere sa ii arat si lui gravitatea situatiei...iau eu aratatorul de pe taietura (in caz ca va intrebati...tineam presiune pe rana) si incepe sangele sa siroiasca; in 3 secunde eram si eu si el plin de sucul meu de rosii, :) destul de amzuanta fata lui cand a vazut ca nu bluffez, asa ca m-a trimis la cabinet.
Cabinetul medical, era asa cum il tineam minte, cu un birou mic unde sade dna. asistenta si in stanga un pat unde te pofteste sa te ingrijeasca. Nu intru eu bine, ca o bufneste rasu si zice: da hai ca au mai ramas de la ultima ta vizita niste materiale cu care sa te carpesc! In momentul ala deja eram demoralizat de performanta mea...dar pana la urma orice meserie vine cu riscul ei: paznicii se ingrasa, medicii sunt ipohondrii, SRI-stii sunt paranoici...as putea sa va mai dau exemple dar ma limitez la cele mai evidente. O.K.
Si nu stiu de ce am impresia ca din acest moment au inceput toate sa o ia la vale, tot ce faceam, nu imi iesea (fata de zilele precedente de care chiar ma pot mandri): pestele mi se rupea pe gratar, legumele s-au ars pe gratar, ma loveam de toata lumea; efectiv nu ma mai puteam concentra...si ca sa fie totul mai frumos, sefu' m-a tinut si 40 minute peste program...probabil a vazut ca sunt in forma. Insa nu se termina totul aici...in drumul spre casa traficul naibi, nici o scapare, am luat-o pe toate stradutele laterale care de altfel sunt libere...erau blocate de cate un prost care incerca sa urce masinile pe mormanele de gheata care inca mai exista in capitala noastra sublima.
In concluzie, nu stiu de ce am vrut sa "imortalizez" intamplarile din ziua asta; poate doar am vrut sa ma linistesc si asta singura modalitate la care ma pot gandi fara a ajunge sa mai aduc si pe altcineva in starea asta! Un lucru e sigur:
Sa fi om, e obositor!
Buun...acum incepe distractia...nu stiu ce s-a intamplat in alea 45 minute de pauza, dar toata ziua mea a fost ca un ou ochi facut intr-o tigaie de copii, intors cu stangacie de un "practicant" (da, bine...nici eu nu sunt tocmai un model de urmat) iar tot galbenusul s-a imprastiat pe toata suprafata, ba chiar a incept sa dea p'afara! Totul a inceput cand a venit momentul sa curatam file`urile de peste: cand trebuia sa le tai, ieseau ba prea drepte, ba prea subtiri, ba prea nush cum...incepusem sa clachez...un dram de noroc am avut insa, cand in nebunia mea de curatat nu stiu cum am agatat un file si am zis ca zburat pe jos...destul de nervos ma uit eu bine, in stanga, in dreapta...ma unde e pestele, ma uit pe tocator...nimic! Bai nene deja nu se mai poate...cand ma sprijin cu mainile de masa disperat ca nu gasesc pestele...il simt...statea frumos lipit de cantul mesei de preparare, cu o nonsalanta demna de invidie; am ramas tampit, uite ca nu m-a parasit norocul de tot!
Dar ce sa vezi, mai duc eu la bun sfarsit 2 trei sarcini pana urmeaza sa toc niste creveti pentru Shrimp Rolls...dai si toaca dai si toaca...pana...hatz...era sa bag si jumate din degetul meu mare, deja alterat acum 2 zile (am reusit sa filetez cu succes buricul degetului cu tot cu 1/5 de unghie, dar ambitia mea nu are limite). Executive Chef`ul (adica al mai mare) cu ochii pe mine urmarindu-ma foarte dezinvolt cum imi fac treaba, vede incidentul...crezand ca vreau sa trag chiulul 10 minute si sa ma alint la cabinetul medical...cere sa ii arat si lui gravitatea situatiei...iau eu aratatorul de pe taietura (in caz ca va intrebati...tineam presiune pe rana) si incepe sangele sa siroiasca; in 3 secunde eram si eu si el plin de sucul meu de rosii, :) destul de amzuanta fata lui cand a vazut ca nu bluffez, asa ca m-a trimis la cabinet.
Cabinetul medical, era asa cum il tineam minte, cu un birou mic unde sade dna. asistenta si in stanga un pat unde te pofteste sa te ingrijeasca. Nu intru eu bine, ca o bufneste rasu si zice: da hai ca au mai ramas de la ultima ta vizita niste materiale cu care sa te carpesc! In momentul ala deja eram demoralizat de performanta mea...dar pana la urma orice meserie vine cu riscul ei: paznicii se ingrasa, medicii sunt ipohondrii, SRI-stii sunt paranoici...as putea sa va mai dau exemple dar ma limitez la cele mai evidente. O.K.
Si nu stiu de ce am impresia ca din acest moment au inceput toate sa o ia la vale, tot ce faceam, nu imi iesea (fata de zilele precedente de care chiar ma pot mandri): pestele mi se rupea pe gratar, legumele s-au ars pe gratar, ma loveam de toata lumea; efectiv nu ma mai puteam concentra...si ca sa fie totul mai frumos, sefu' m-a tinut si 40 minute peste program...probabil a vazut ca sunt in forma. Insa nu se termina totul aici...in drumul spre casa traficul naibi, nici o scapare, am luat-o pe toate stradutele laterale care de altfel sunt libere...erau blocate de cate un prost care incerca sa urce masinile pe mormanele de gheata care inca mai exista in capitala noastra sublima.
In concluzie, nu stiu de ce am vrut sa "imortalizez" intamplarile din ziua asta; poate doar am vrut sa ma linistesc si asta singura modalitate la care ma pot gandi fara a ajunge sa mai aduc si pe altcineva in starea asta! Un lucru e sigur:
Sa fi om, e obositor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu