Daca reusesc sa plasez in spatiul temporal aceasta intamplare, s-a intamplat undeva pe la sfarsitul verii trecute, imediat dupa incheierea sezonului estival.
Dupa o zi plictisitoare de stat in casa, intr-o seara de sambata incep sa sun lumea cu speranta ca ma pot include si pe mine in activitatile lor din acea seara. Evident, dupa 1 ora de telefoane disperate, tot ce am reusit sa fac e sa realizez ca: daca iesi cu un cuplu, anunta-i cu 2-3 zile inainte, daca iesi in club, trebuie sa astepti undeva pana la ora 23:00 (era ora 20:00 si nu mai aveam rabdare), iar daca vrei sa iesi in fata blocului sa stai de vb. cu vecinii cu care ai copilarit...pff...fi serios, lumea s-a emancipat atat de rau ca deja e o rusine sa stai intr-un cartier mai "pretios" pe banca si sa vorbesti. In sfarsit; sunt intr-un final pe un prieten care era in oras cu niste fosti colegi de liceu, m-am prins ca nu putea sa vb asa ca ii zic repede la revedere, inainte sa inchid incepe sa vb el cu fetele de la masa.
- Cine e la telefon?
- Cosmin, de ce?
- Zii sa vina incoace ca nu l-am mai vazut de mult! (era fosta mea colega de liceu din clasa a 9-a cu care trageam cele mai tari chiuluri)
El catre mine:
- Ai auzit ma?
- Mda, hai ca vin si eu...
Efectiv nu aveam chef de galagie, dar chiar mi se facuse dor de Ana, si nu ne-am mai vazut de 5 ani de zile. Imi fac un dus repede, ma imbrac si ajung in Centrul vechi in 30 minute. Bine-nteles am stat de vorba 2-3 ore fara sa ne dam seama cum trece timpul. Pusi pe caterina, eu cu Ana ne hotaram sa vedem daca mai avem talent la agatat, :). Tot trageam noi de ceilalti doi, de prietenul asta al meu si inca o fata sa vina cu noi intr-un club/pub, oriunde era muzica buna si se danseaza. Dupa lungi dezbateri, am esuat asa ca ne-am hotarat sa mergem ca niste pensionari la mine sa jucam Rentz, si sa bem ceva. La plecarea de la terasa catre casa mea, neschimbata si mereu zapacita de Ana ma ia de mana si ma baga intr-un subsol unde aparent era un club, ajungem la bar si ii cere barmanului 4 shot-uri de tequila (2 si 2). O.K. Le-am dat pe gat si dai sa ne grupam iarasi si cu ceilalti doi.
Am ajuns la mine la bloc, am dat o fuga la magazin si am achizitionat o sticla de Absolut si 2 sucuri de mere si hai sus sa jucam Rentz. Jucam noi ce jucam, pe la ora 12 jumate, ma intorc catre Ana si ii propun sa mergem in club. Cu juma de gura a zis ca bine, ne mai foim noi pe acolo...credeti-ma pe cuvant, ca nu stiu cum a venit vorba sau cum am luat decizia, dar la ora 5 dimineata, eu Ana si Andrei (hai sa ii zic pe nume ca sa fie mai usor) eram in masina lui la km 20 pe A2 in drum spre mare. Andrei nu bause asa ca era soferul nostru dedicat.
Destinatia noastra era Vama Veche (aici eu cu Andrei nu am avut nici un cuvant de spus, Ana era de neclintit ca Vama Rullzzzz). Desi noi baietii nu eram prea incantati, am zis ca pentru o zi, orice nisip de pe litoral e salteaua ideala pentru un somn iepuresc. Ajunsi la destinatie si franti, vai de capul nostru, gasim un loc'sor pe nisip (ce vorbesc, la 8 dimineata era plaja goala) si ne intindem prosoape, cearceafuri si ce mai aveam si dai cu somn; nu inainte sa nu observam noi, vre-o 2-3 rockeri intinsi pe nisip imbracati, rupti de beti cum dormeau acolo cu o asa nonsalanta incat si Jack Sparrow i-ar invidia. Unu era intins langa o barca de salvare avariata, altul era cu picioarele pe o banca (care aparent face parte dintr-un ansamplu de piese de mobilier de terasa), altul pe o masa; daca stateam sa ii examinez pe toti imi lua vre-o 20 minute...timp care eu sincer am preferat sa il dorm.
Ne trezim noi dupa 1-2 ore, nu mai stiu exact si aruncam un ochi imprejur...de cand ma stiu nu am fost la mare si am prins o zi asa superba: cerul de un albastru pur, cum vezi numai in filme, fara nici un nor, o adiere placuta a vantului care nu te lasa sa simti razele soarelui care iti ardeau pielea, iar cel mai uimitor dintre toate: culoare apei; niciodata nu am vazut marea neagra sa aibe o culoare atat de deschisa, de limpede si de placuta ochiului...la mal si in zonele de adancime redusa era un turcoaz care nu l-am vazut vreodata reprodus artificial, iar in larg...un albastru superb ce nu putea fi asemanat decat cu acel faimos "albastru de Voronet". A fost o zi superba.
Dar, nu se incheie aici. Dupa ce ne dezmeticim noi, aruncam o privire in jur, cativa dintre oamenii vamii, si-au mai mutat pozitia corporala; insa unul dintre ei ne-a intrat in vizor si am devenit usor agitati cand am realizat ca e in aceeasi pozitie de cand am venit si a mai ramas asa inca 2 ore dupa ce ne-am trezit noi. Am trecut pe langa el, ne-am uitat sa vedem daca respira, dar nu am riscat sa ne apropiem prea mult...fata nu i se vedea de par si barba, imi era atat de simpatic ca l-am botezat Johnny (nu stiu de ce, dar mi s-a parut ideal). Dupa inca juma de ora, il vedem noi pe Johnny ca se ridica in picioare si dispare intr-o toaleta publica...incepem noi sa radem si sa glumim ca el are grija de plaja si de sezlonguri etc. Ma si nu vezi ca vine Johnny relativ revigorat si incepe sa traga de sezlonguri si sa le aseze pe plaja, ne tavaleam de ras. Deja era ora 14-15:00, asa ca am mers sa mancam si noi ceva...cand ne intoarcem, mare surpriza mare...Johnny era lesinat pe plaja cu sticla de 2L de Kreskova jumate goala langa el, un prieten de al lui tarandu-l pe nisip incercand sa il trezeasca; tragea tovarasu lui de el ce tragea, pana s-a saturat si l-a lasat in fata unei familii compuse din doi parinti destul de ciufuti si fetitele lor mici de 5-7 ani. Mare ne-a fost amuzamentul cand am vazut ca fetele erau atat de inocente ca nici nu il bagau in seama pe Johnny al nostru si sa alergau si sareau peste el parca era un bolovan pe plaja, iar parintii le lasau in voia lor si nu pareau deloc deranjat de corpul urat mirositor imbibat cu alcool de la picioarele lor, ei stateau relaxati la plaja si sa mai ridicau din cand in cand si admirau marea. Foarte tare! Asta e viata din Vama (fara cazare si multa bautura).
Restul zilei a decurs relativ normal, fara alte incidente, iar noi am plecat cu zambetele pe buze acasa ca am vazut si noi marea anul asta. Trebuie doar sa imi notez undeva, sau sa imi intiparesc bine in minte ca daca mai ies undeva lipsit de chef cu Ana...sigur ajung la cel putin 100km de casa. :) A fost o experienta frumoasa.
Sa fi om, e obositor! (sa fi Johnny, asta e altceva :) )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu